marți, 10 martie 2009

Carpe diem

In urma cu vreo zece ani am fost pus in situatia de a alege un motto care sa ma reprezinte. Din curiozitate m-am uitat pe ce au scris ceilalti: chesti de genul "munca e o virtute" sau "prietenia e cel mai de pret dar". Niste banalitati din care nu aveam cum sa ma inspir. Asa ca am ales urmatoarea fraza: "mai bine sa-mi fie rau decit sa-mi para rau". Sincer, cam asa s-a scurs cea mai mare parte din viata mea.
Niciodata nu am inteles cum vine treaba cu "intoarce si celalat obraz". Prima data o iei fara sa vrei, dar sa o iei si a doua oara e de-a dreptul masochism. Nici macar varianta cu "ochi pentru ochi, dinte pentru dinte" nu mi se pare corecta. Daca ar fi dupa mine, pentru un ochi vreau doi, iar pentru un dinte cel putin trei masele, daca nu chiar intreg maxilarul. Partea proasta e ca lucrurile nu ies mereu asa cum ti-ai propus.
"Carpe diem". Traieste clipa! Mi se pare mai mult decit OK. Banuiesc ca stiti istorioara cu barbatul care deschide un dulap din care scoate cele mai frumoase haine ale sotiei, cumparate de aceasta cu citiva ani in urma de la Paris. Haine pe care nu apucase, pina in ziua respectiva, sa le poarte. Astepta un moment potrivit. Care a venit prea tirziu. In ziua aceea a purtat acele haine, dar pe ultimul ei drum. Noi, romanii, ne-am facut un obicei sa mincam din farfurii desperecheate, cu tacimuri de (uneori de la) cantina, sa bem din pahare ciobite, dar sa avem burdusite dulapurile de seturi noi noute care vad lumina zilei cel mult de trei ori pe an. Tare as fi curios in cite case nu exista celebra vitrina in care troneaza pahare de cristal. Viata e mai scurta decit ne-am dori. Ar trebui sa traim fiecare zi de parca ar fi ultima. Excelenta mi s-a parut o scena din Titanic. Vaporul se scufunda, toti erau panicati, mai putin vreo trei aristocrati. S-au imbracat la patru ace, s-au asezat la o masa si isi sorbeau tacticosi bauturile.
V-ati gindit vreodata cam ce au simtit cei ce au comis atentatele din State in ultimele lor zile de viata? Oare au dormit in noaptea de 10 spre 11 septembrie?

luni, 2 martie 2009

Adevarul de seara...

Iata ca au trecut vreo zece zile de cind apare Adevarul de seara, editie de Brasov. Pina acum am vazut in fuga doar vreo doua numere. Am incercat sa-l iau, dar se pare ca nu am incercat unde trebuie. In Gara, de exemplu, nu se gaseste! Oare de ce?? In aceasta dimineata am gasit filonul: chioscul de ziare de linga gradinita unde il duc pe cel mic. Asa ca m-am aprovizionat cu un exemplar si l-am rasfoit la cea de-a doua cafea a zilei.
Prima bila neagra: desi am inteles ca apare in fiecare zi, inclusiv duminica, m-am trezit luni cu ziarul de simbata. Mai mult chiar, am crezul ca am in fata si exemplarul de Timis. Pe prima pagina trona un material despre aterizarea de urgenta de la Timisoara. Dupa parerea mea stirea nu merita o asemenea onoare. Fiind, totusi, un ziar de Brasov cred ca se puteau gasi variante mai inspirate.
Am ajuns la pagina a treia, pagina de Brasov. De data aceasta chiar ma deranjeaza ca spatiul este ocupat de acelasi incident aviatic. In rest, ceva stiri de Brasov, dar de genul informatiilor utile. Faptul ca alocatia de hrana pentru persoanele asitate a crscut cu un leu m-a dat pe spate.
Alta pagia de Brasov: a patra. Consacrata informatiilor de acelasi gen: de aceasta data despre obtinerea biletelor de tratament...
In cea de-a cincea pagina, una de centru (banuiesc ca e vorba de Brasov, Sibiu si poate Cluj, Bistrita si Mures) aflam ca luni se da startul la programul Rabla. Poate ca sint rau, dar credeam ca programul acesta incepe in toata tara!
Cele doua pagini de sport mi-au placut.
Si am ajuns la ultima pagina, pentru ca doar atit mai este alocat Brasovului. Un reportaj despre un antrenor de baschet.
Una peste alta, ziarul are si bune si rele. Grafic, mi se pare OK. Ce nu imi place, insa, e faptul ca nu il pot considera ziar de Brasov. Sint mult prea putine articole alocate orasului. Iar cele care sint nu ma atrag ca informatie. Vreau scandal!!
Sa vedem ce va urma.