sâmbătă, 29 noiembrie 2008

Fix un pix

Un pix! Cu atit m-am ales din toata pomana electorala care s-a impartit cu darnicie. S-au dat haine, alimente, excursii, telefoane, purcelusi, DVD-uri si chiar bani. S-a deratizat si s-a asfaltat. Iar eu m-am ales cu un jigarit de pix, si acela de la un partid pe care nu l-am votat si nu cred ca il voi vota vreodata.
Se spune ca politica e cea mai mare curva. E drept ca asemanarea e frapanta. Prea pudici pentru a recunoaste un fenomen, ne incapatinam sa tinem in afara legii prostitutia. Dar nu putem, sau nu vrem, sa o eradicam. La fel e si cu pomana electorala. Politicienii se acuza unii pe altii ca impart diverse produse in schimbul votului. Desi in cabina de vot pui stampila acolo unde iti dicteaza constiinta. Penibil mi s-a parut un candidat, intimplator ministru la MIRA!!!!!!, acuzind ca partidul X imparte mobile prin cartiere. Pai in loc sa se lamenteze in fata camerelor de luat vederi mai bine punea politia sa-si faca treaba! As vrea sa vad si eu pe cineva arestat pentru pomana electorala. Poate nu se ajunge la cel ce a platit produsul, dar ma multumesc si cu cel ce-l imparte. Posibil ar fi, dar nu cred ca cineva chiar vrea asa ceva. Sa nu credeti cumva ca sint impotriva pomenii electorale. Dimpotriva! As da si o lege care sa permita ca orice partid sau candidat sa poata "omenii alegatorul". Nu suna bine? Mai ales in aceste momente cind vine criza peste noi. Un partid ne umple camara, altul ne plateste facturile si altul ne trimite in concediu.
Si inca ceva. Campania electorala ar trebui sa tina macar trei luni. Am trece si noi iarna cu zimbetul pe buze. Apropo. Mi-aduc aminte ca, in urma cu citiva ani, campania electorala s-a suprapus peste ceva sarbatori. Craciun sau Paste. Se inghesuiau politicienii sa bage dulciuri in copiii de gradinita, ca ar putea fi declarati vinovati de viitoarele cazuri de diabet. Nu pot sa uit un telefon pe care l-am primit atunci. Un membru al staff-ului de campanie al unui politician era revoltat ca fotograful ziarului intirzie si candidatul dirdiie in fata gradinitei. Pomana, pomana, dar fara poza in ziar nu are nici o valoare.
Asadar, eu vreau ca pomana electorala sa fie legiferata! Iar daca as convinde un partid sa propuna asa ceva, cu siguranta ca alt partid va plusa. Va cere ca pomana sa devina obligatorie.

joi, 27 noiembrie 2008

Avem o solutie: CEC

Nu pot sa uit momentul in care Ministerul Muncii a organizat un fel de burse a locurilor de munca prin Italia si Spania. Mesajul era clar: intoarceti-va acasa! Geoana a plusat si le-a promis cite 25.000 de euro de bun venit. Asta se intimpla pe la inceputul campaniei. Intre timp oferta a disparut. Ramasi fara locuri de munca, cei pe care ne-am obisnuit sa-i numim capsunari, chair se intorc. Evident, fara nici o legatura cu indemnul guvernamental si fara speranta ca vor incasa cei 25.000 de euro. Ii aduce in tara disperarea. Aceasta este principala lovitura data economie romanesti. Opt miliarde de euro erau pompate de ei in economia romaneasca, adica mai mult decit cresterea economica. Banii lor au sustinut consumul. Banii lor au facut sa fie posibila expresia care intre timp a devenit cosmarul Guvernului:„economia duduie”.
Acum, partidele se intrec in planuri anticriza. Unele mai realiste, altele mai fanteziste. Deocamdata a aparut o problema si cu totii ne ofera solutii pentru a o depasi. E vorba despre cei ce au ramas, sau urmeaza sa ramina, fara un loc de munca.
Totusi, criza este inca departe de apogeu. Alegerile trec si vine iarna. Pretul gazelor nu va mai putea fi tinut in friu. Cei ce ramin fara un loc de munca vor simti primii povara facturilor din ce in ce mai mari. La care se adauga ratele la credite.
Cea mai mare problema in viitorul apropiat este lipsa de lichiditati. Bancile, desi au bani, se incapatineaza sa dea credite. O masura ce afecteaza populatia, dar mai ales firmele. Numarul falimentelor creste de la o zi la alta. Aceasta problema nu a fost abordata in campanie, dar viitorul Guvern va trebui sa gaseasca urgent solutii.
Din intimplare, mai avem o banca de stat, CEC-ul. Acum e momentul sa fie pusa sa lucreze in interesul nostru. CEC-ul poate debloca intreg sistemul bancar, prin citeva masuri aflate la indemina Guvernului.
1. Capitalizarea CEC prin marirea capitalului social cu citeva miliarde de euro.
2. Atragerea lichiditatilor de la populatie, prin oferirea unor dobinzi cu unu, doua puncte mai mari decit cele existente pe piata.
3. Acordarea de credite cu dobinzi rezonabile si fara „celebrele” taxe de acordare, de dosar, de administrare, taxe pe care filiale ale bancilor din Europa le percep NUMAI in Romania.
Sint masuri care, daca ar fi luate, ar determina si restul bancilor sa ne trateze ca cetateni europeni. Deocamdata sintem vazuti ca o vaca de muls.
Daca tot se face apel la consumul din productia interna, hai sa incepem cu CEC-ul. Mai ales ca in cazul banilor, comparatia loganului cu BMW nu mai are temei.

marți, 25 noiembrie 2008

Cine e locomotiva dreptei?

Mai tineti minte alegerile de dupa momentul 1989? Ce de partide! Numai cuvintul "liberal" aparea in vreo cinci. Unii il slaveau pe Caragiale, altii se declarau reprezentanti ai soferilor, ai moldovenilor, mai erau pardide ce se pretindeau urmasi ai lui cutarescu si exista chiar un partid care avea cultul cartofului. Ce vremuri! Intre timp scena politica s-a cristalizat, iar acum apare pentru prima oara spectrul alegerii intre stinga si dreapta. Stinga reprezentata, deocamdata, de un partid PSD si dreapta impartita, tot deocamdata, intre doua partide PNL si PD-L.
Zilele trecute un amic s-a arata contrariat de cei peste 30% cu care este creditat prin sondaje PSD-ul. Poate, pentru PSD este mult, dar pentru curentul de stinga este putin. Foarte putin. Prin definitie, adepti ai stingii sint pensionarii, persoanele care depind de ajutorul statului si, in general, cei cu venituri modeste, cei pentru care plata la timp a facturilor reprezinta o adevarata performanta economica. Daca ne uitam in societatea romaneasca, aplicind aceste criterii, nu ar trebui sa ne mire daca stinga ar aduna 70% din voturi, adica dublu decit sint creditati in cele mai optimiste sondaje. E firesc sa ne intrebam unde sint procentele lipsa? Iar raspunsul este mult mai simplu decit pare: in PSD, mai precis in fruntea PSD. Geoana, numarul unu in PSD este singurul lider al vreunei formatiuni politice aflat in sondaje cu mai putine procente decit partidul. Iar lista "sabotilor de frina" (anti locomotive) poate continua: Nastase, Iliescu, Hrebenciuc, Vanghelie etc. Nu dau nume din Brasov, desi ar avea locuri pe lista.
Hai sa ne imaginam un alt PSD. Condus de, sa zicem, Diaconescu. Iar in fruntea partidului sa mai fie Oprescu (sacrificat in numele lui Vanghelie), Alin Teodorescu, Victor Ponta, Radu Mazare, Madalin Voicu etc. Evident, si lista aceasta ramine deschisa. As fi dispus sa pun pariu ca un astfel de PSD ar avea dreptul constitutional sa furnizeze premierul. Adica ar fi votat de peste 50% din cei ce se prezinta la urne. Si primii si ultimii sint din PSD. Diferenta este ca unii imi sint indiferenti iar pe ceilalti ii respect. Eu, un votant traditional de dreapta.
Concluzia e simpla. Raspunsul la intrebarea din titlu, desi pare paradoxal, e unul singur: MIRCEA GEOANA.

duminică, 23 noiembrie 2008

Pe cine votez

Mai este o saptamina pina in ziua votarii. Decizia de a vota am luat-o de mult, dar inca nu stiu unde sa aplic stampila. Sa vedem ce optiuni ar fi.
E clar ca meciul se va juca in trei, dar jocurile se vor face in doi. Nu cred ca vreun partid va reusi sa faca de unul singur guvernul. Fara sa am ceva impotriva partidelor mici, nu-mi pun problema sa stampilez in dreptul lor. De fapt, in afara de UDMR nu cred ca va mai realiza cineva pragul electoral. Evident, de aici exclud cele trei partide mari. Poate PNG va realiza pragul electoral alternativ, dupa metoda folosita la locale prin Ilfov.
Asadar am trei variante: PSD, PNL sau PD-L.
Trebuie sa recunosc ca imi este usor sa fac prima eliminare: PSD. Din en motive. In primul rind nu sint un fan al stingii. Mai mult, in perioada de criza nu cred ca politicile de stinga sint eficiente. In cazul de fata, planul prezentat de Geoana mi se pare fantezist (asta ca sa nu spun aberant). Sint perfect de acord ca avem nevoie de un partid de stinga, dar nu de PSD. Nu de ceea ce reprezinta ACUM acest partid. Geoana, Iliescu, Nastase. Greii partidului. Pai astia ar fi fost in fruntea tarii, in diverse pozitii, si daca ramineam cu Ceausescu.
Ce simplu ar fi fost sa avem un singur partid de dreapta! Nu mai aveam nici o dilema. Trebuie sa recunosc ca, inainte de a incepe campania electorala, eram decis sa stampilez pedeleul. Prima lovitura am primit-o cind s-a anuntat oferta portocalie pentru colegiile de care apartin. Sa trimit in Senat un om din top 300? Se spune ca noaptea e un sfetnic bun. In cazul de fata pe post de sfetnic a fost campania electorala. Minunea s-a produs: in trei saptamini de campanie asidua m-a convins. Nu-l votez!
Si uite asa am trecut, pentru Senat, la PNL. La deputati ramin, deocamdata, pe un fost liberal. Se mai schimba ceva pina duminica?

joi, 20 noiembrie 2008

Surpriza din China

Liberalii defileaza in galben. Pedelistii in portocaliu. Dar ce se intimpla la PSD? Unde sint militantii in rosu?
Intr-un dispret total fata de apelul prezidential de a consuma produse fabricate in Romania, pesedeii s-au orientat spre piata chinezeasca. Dupa modelul Adrian Nastase. Si pentru ca tehnica invinge distantele, s-au pus mai marii filialei in fata computerului pina au gasit o firma ce livreaza pufoaice la comanda. Oferta cromatica a chinezilor i-a bagat in sedinta: prea multe culori si, mai ales, prea multe nuante. S-au oprit pe un rosu aprins. Au platit si s-au pus pe asteptat. Zilele trecute au sosit coletele cu sutele de pufoaice pesediste. Ceremonialul deschiderii coletelor s-a facut in acordurile Internationalei Socialiste. Tensiunea ajunsese la cote maxime in momentul in care prima cutie a fost desfacuta. Dar surpriza: in loc de rosul pesedist din cutii s-au revarsat pufoaice portocalii.
De alta comanda nici nu mai poate fi vorba. Cine sa plateasca? Se spune ca au fost si voci care au propus migrarea in masa la pedelei. Dilemele din filiala continua.

miercuri, 19 noiembrie 2008

Sondajul rosu

Ziarele de astazi publica un sondaj de opinie realizat de A.T.L.E. (Asociatia pentru Transparenta si Libertate de Expresie). Pe scurt, optiunile de vot ar fi urmatoarele: 1. PSD+PC 37,2% 2. PD-L 33% 3. PNL 17,2% 4. UDMR 5,1%. Alte partide nu vor intra in viitorul parlament. In ceea ce priveste viitorul premier, Geoana e dorit de 39% dintre romani, fiind urmat de Stolojan (31%) si Tariceanu (15%).
Si uite asa, a ajuns si Geoana locomotiva! (am vazut pe alte bloguri figurine, dar eu nu stiu sa le pun. Aici ar urma o maimutica, din aceea care se tavaleste de ris). 1,8% are Geoana mai mult decit alianta PSD+PC. Nici Vanghelie nu crede.
Trebuie sa mai spun si ca publicarea acestui sondaj s-a facut pe bani si ca nota de plata a achitat-o PSD. E clar pentru orice persoana cu bun simt ca datele sint ca porumbul (adica modificate genetic). Deci e clar ca PSD are SUB 37%. La locale, sondajul a "gresit" scorul PSD cu 9,5 procente. Mentinind trendul, le-ar mai ramine vreo 27-28%. Despre premierul Geoana nu are rost sa mai speculam. La aceleasi locale, Diaconescu era dat ca sigur in turul doi, umar la umar cu Blaga. Sa fie un semn de disperare la PSD?

Se pare ca si la Brasov s-a facut un sondaj de opinie. Si nu de A.T.L.E. Iar rezultatele sint cu mult mai putin portocalii decit sperantele unora. Adica mai au peste media pe tara doar marja de eroare. Si mai sint zece zile de campanie. Zece sedinte lungi si zece nopti albe.

marți, 18 noiembrie 2008

Made in Romania

Basescu a aruncat provocarea: va folosi numai produse fabricate in tara. In principiu este o atitudine corecta si, cu siguranta, se vor gasi destui care sa preia ideea. Mai ales acum, in campanie electorala. Cu toate acestea, nu cred ca importatorii se simt amenintati. Ca doar nu sintem nemti sau japonezi. Citi or fi dispusi sa dea whisky-ul pe coniac Unirea? Ce zici Dorele? Citi vor renunta la luxul si confortul de pe plajele din Grecia, Bulgaria, Turcia, Spania, Croatia etc pentru o aventura la Marea Neagra? Nu de alta, dar daca nu te pocneste unul cu sky jetul, ai toate sansele sa treaca altul cu suvul peste tine.
Totusi, o campanie in favoarea produselor romanesti ar fi corecta si ar aduce o gura de oxigen economiei romanesti. Importam mult prea mult si tot ce importam se duce pe consum. Personal, sint dispus sa mizez pe o asemenea campanie. Cred ca daca vreun lant de magazine s-ar orienta numai pe produse autohtone, cu o reclama bine gindita, ar da lovitura. Important e sa aiba cu ce sa umple rafturile.

sâmbătă, 15 noiembrie 2008

Pariurile, pasiunea mea

Daca se uita cineva la profilul meu (desi nu vad cine ar face asa ceva) o sa vada ca ma pasioneaza pariurile sportive. A venit momentul sa abordez si acest subiect.
Aparitia in tara a caselor de pariuri mi-a provocat o mare bucurie. Mereu m-au atras. Nu pot sa uit zilele de marti cind, impreuna cu un foarte bun prieten si coleg, mergeam in centru sa ne luam "revista". Urmau citeva ore petrecute la "Select", timp in care ne concepeam biletele. Zi de zi puneam la cale cu Marius tactica de a veni de hac caselor de pariuri. Amindoi o faceam din pasiune, eu pe fata iar el clandestin. A fost o perioada in care viata - si nu numai - a fost foarte nedreapta cu el. De voie, de nevoie a parasit Tex-ul la un moment dat. Mult timp m-am simtit vinovat din acest motiv. Dupa vreun an norocul i-a suris si a ajuns la un prestigios cotidian de sport din Bucuresti. Acum o duce bine, chiar foarte bine. Imi pare rau ca nu mai sintem colegi, dar ma bucur sincer pentru el. Merita tot binele din lume. Pentru mine e o onoare sa fiu pe lista lui de prieteni.
Sa revenim la pariuri. Lovitura mult asteptata a venit cu ocazia Campionatului European de fotbal din Portugalia. Nu am adunat noi de o masina, dar au fost citeva milioane bune. Mai important a fost ca "am invins sistemul". Aceatsta a fost epoca romantica a pariurilor.
Imediat dupa acest "tun" a urmat o alta veste buna: un card de la ING care permitea plati online. Practic, din acel moment am devenit client al marilor case de pariuri online. Am inceput cu gamebookers. Punctul lor tare era platforma p2p. Aducea venituri frumusele si am simtit o lovitura in momentul in care au renuntat la ea. In scurt timp am realizat ca pariurile live pot aduce un profit frumusel. Cel putin in ceea ce ma priveste. Intre timp mi-am facut conturi si la alte case de pariuri online: betfair, globet, bet365 sau bwin. Ceea ce incepuse ca un hobby a devenit o activitate ce aducea sume importante de bani. S-a incheiat epoca de studiu.
Anul acesta, in ianuarie, am primit o lovitura de la o casa de pariuri: nu ma mai doreau de client. Motivul: in sase luni le-am luat vreo 8.000 de euro. M-a deranjat gestul, dar a inaugurat o noua epoca: cea de jucator profesionist. Poate parea exagerat, dar in momentul de fata pariurile reprezinta principala mea sursa de venituri.
E un subiect asupra caruia voi reveni.

joi, 13 noiembrie 2008

Eu pe cine votez?

Am ajuns la mijlocul campaniei electorale si trebuie sa recunosc un lucru: nimeni nu m-a convins. Sistemul de vot uninominal ar trebui sa dea posibilitatea oricui de a fi ales. In fond, este mult mai usor sa convingi ca esti mai capabil decit alte 3-4 persoane din colegiul tau decit sa te lupti cu o lista. Hai sa vedem ce se intimpla la Brasov. Personal, cred ca in viitorul Parlament vom avea reprezentanti doar de la trei partide: PD-L, PNL si PSD. Nu cred ca PRM va trece pragul electoral, iar UDMR, chiar daca are un colegiu mai prietenos la Brasov, nu se va putea implica in repartizarea mandatelor. Ar mai ramine PNG. Acum vom vedea daca Becali a fost lovit de criza financiara. Teoretic, pragul electoral alternativ ar putea sa le fie la indemina.
Sa revenim la Brasov: trei partide, 8 colegii la camera si 4 la Senat. In total 35 de candidati cu sanse la Parlament. Ar fi trebuit sa fie 36, dar mi-am permis sa exclud pe cineva. Este peste puterea mea sa cred ca vom trimite in Parlament un manelist. Nu dau nume.
PD-L pleaca la Brasov cu prima sansa si, probabil, va obtine cele mai multe locuri. Au ales campania cu bidineaua, adica au vopsit tot orasul in portocaliu. Nu se cearta si nu raspund la provocari. Vor sa cistige in virtutea inertiei. Strategia pare sa-i avantajeze, dar in acest fel vor obtine mai putin decit spera. Din cite am auzit, portocalii au realizat ca undeva gresesc si se contreaza in sedinte interne din ce in ce mai lungi.
PNL a ales campania prin intoxicare in presa audio-video din dotarea partidului. Ii vezi si ii auzi de dimineata pina seara. Nu par sa revendice mai mult decit arata calculele hirtiei: adica vreo doi deputati si un senator. In presa au ales tabloul de familie. Cam prafuit, dupa gusturile mele.
PSD continua campania discreta de la locale. Atit de discreta, incit un scor cu doua cifre la nivel de judet ar fi o mana cereasca pentru social democratia brasoveana. Efectiv, ai impresi ca nu vor sa cistige. Au ales campania din usa in usa. Zilele trecute am vazut un lider PSD in usa unor localnici din Gircini. Dadea ca nuca in perete.
Astia sint, din ei alegem. Personal, cred ca majoritatea brasovenilor s-a decis de mult: in 30 noiembrie va sta acasa. E clar ca uninominalul a gasit clasa politica brasoveana total nepregatita. Sint convins ca o campanie bine facuta ar putea sa schimbe preferintele alegatorilor. Dar asistam la trei campanii care au un numitor comun: mediocritatea.

marți, 11 noiembrie 2008

G.P.A.A.

Uneori ma bate gindul sa ma implic in ceea ce se numeste „viata publica”. Chiar intr-un partid nu m-as inscrie, desi trebuie sa recunosc ca un post de parlametar m-ar tenta. Am acumulat cam multa oboseala, iar patru ani de odihna ar fi bineveniti. In schimb as fonda o asociatie. Civica. G.P.A.A. Grupul pentru Alegeri Anticipate. Scopul este evident.
Pai sa ne imginam cum ar arata tara aceasta daca am avea macar trei campanii parlamentare pe an. Si vreo doua pentru locale. Sa vezi atunci autostrazi! Si daca tot am ajuns la drumuri, mi-a mai venit o idee. Pentru Hrebenciuc as face un colegiu special, pe ruta Brasov-Bors. In doua campanii ar fi gata si autostrada.
In alta ordine de idei, mai este o intimplare ce merita mentionata: prima victima a pomenii electorale. S-a intimplat in judetul Buzau. Unui localnic i-a ramas mititelul electoral al pesedeului in git si a murit. Vorba lui Marean (Vanghelie) „carnea era proaspata, asa ca nu e vina partidului”. Nu o fi, dar era omul flamind si s-a repezit la carne. Ca nu mai apucase mititei de la locale. Daca erau mai dese campaniile...
Fac ce fac si ajung la PSD, de o sa creada lumea ca am ceva cu ei. Nu am nimic si promit ca o sa mai schimb culoarea. Desi ar mai fi ceva de spus despre ei. Au prestat o opozitie productiva: au presat Guvernul sa mareasca pensii, salarii, alocatii etc. Ba au mai si inaugurat asfaltarea electorala. Trebuie sa fi circotas sa nu le recunosti meritele. Dar mai trebuie recunoscut ceva: sint mult mai darnici cu poporul atunci cind se afla in opozitie. Sa fie asta un semn?

duminică, 9 noiembrie 2008

De doi bani?

Mi-am facut blogul de citeva zile dar am tot aminat momentul in care sa scriu si eu ceva. Astazi m-am enervat. Am citit ce a postat un oarecare pe blogul personal. Vorbea (scria) de presa brasoveana si a caracterizat-o simplu: Presa de doi bani.

Intimplator, din aceasta presa brasoveana fac si eu parte si nu cred ca este de 2 bani. Si nu ma refer la valoarea de contabilitate a presei, desi daca as face acest lucru as ajunge la sume cu multe zerouri in coada. Penibil mi se pare ca taman un politician (exagerarea e voita) se gaseste sa puna etichete presei. Cind faci parte din cea mai hulita categorie e bine sa taci si sa cugeti. Orice sondaj de opinie situeaza presa pe unul din primele trei locuri in ceea ce priveste increderea. Clasa politica e pe ULTIMUL loc.

Cea din urma frustrare a celui ce a dat presa pe politica e ca nu se gaseste ziarul care sa infiereze nu stiu ce razboi al afiselor electorale. Asta e dovada lui ca ziarele din oras nu sint „ultraindependente”.

Un ziar este in primul rind o afacere. O afacere care poate aduce bani sau care poate da faliment. O afacere pe care fiecare o conduce asa cum crede de cuviinta. O afacere pe cere publicul este chemat sa o evalueze, sa o taxeze sau sa o promoveze. Cind e vorba de ei, politicienii vor sa fie judecati de alegatori. Cind e vorba de presa, aceasi politicieni ne judeca. Nu mi se pare corect.

Dar este ceva ce mi se pare cu mult mai incorect. Si anume sa incriminezi ziaristul. Cum ca nu are curaj sa publice... nu ridica privirea din podea si alte asemenea emanatii de politician tinar, curajos si corect (sper sa-i placa). Pai sa se ia de patronii din presa, de cei ce iau decizii pe banii lor. Nu de ziaristi. Sa fim seriosi! In ce domeniu cel care plateste nu dicteaza?

O fi mai multa democratie la pesedeu decit in presa?