marți, 10 martie 2009

Carpe diem

In urma cu vreo zece ani am fost pus in situatia de a alege un motto care sa ma reprezinte. Din curiozitate m-am uitat pe ce au scris ceilalti: chesti de genul "munca e o virtute" sau "prietenia e cel mai de pret dar". Niste banalitati din care nu aveam cum sa ma inspir. Asa ca am ales urmatoarea fraza: "mai bine sa-mi fie rau decit sa-mi para rau". Sincer, cam asa s-a scurs cea mai mare parte din viata mea.
Niciodata nu am inteles cum vine treaba cu "intoarce si celalat obraz". Prima data o iei fara sa vrei, dar sa o iei si a doua oara e de-a dreptul masochism. Nici macar varianta cu "ochi pentru ochi, dinte pentru dinte" nu mi se pare corecta. Daca ar fi dupa mine, pentru un ochi vreau doi, iar pentru un dinte cel putin trei masele, daca nu chiar intreg maxilarul. Partea proasta e ca lucrurile nu ies mereu asa cum ti-ai propus.
"Carpe diem". Traieste clipa! Mi se pare mai mult decit OK. Banuiesc ca stiti istorioara cu barbatul care deschide un dulap din care scoate cele mai frumoase haine ale sotiei, cumparate de aceasta cu citiva ani in urma de la Paris. Haine pe care nu apucase, pina in ziua respectiva, sa le poarte. Astepta un moment potrivit. Care a venit prea tirziu. In ziua aceea a purtat acele haine, dar pe ultimul ei drum. Noi, romanii, ne-am facut un obicei sa mincam din farfurii desperecheate, cu tacimuri de (uneori de la) cantina, sa bem din pahare ciobite, dar sa avem burdusite dulapurile de seturi noi noute care vad lumina zilei cel mult de trei ori pe an. Tare as fi curios in cite case nu exista celebra vitrina in care troneaza pahare de cristal. Viata e mai scurta decit ne-am dori. Ar trebui sa traim fiecare zi de parca ar fi ultima. Excelenta mi s-a parut o scena din Titanic. Vaporul se scufunda, toti erau panicati, mai putin vreo trei aristocrati. S-au imbracat la patru ace, s-au asezat la o masa si isi sorbeau tacticosi bauturile.
V-ati gindit vreodata cam ce au simtit cei ce au comis atentatele din State in ultimele lor zile de viata? Oare au dormit in noaptea de 10 spre 11 septembrie?

3 comentarii:

blogu`lu`sebeni spunea...

sebi, draga, ai atins un punct sensibil aici. ai mare dreptate, si in legatura cu vitrina, si in ceea ce priveste hainele de la paris. e adevarat ca exista obiec te in casele noastre pe care, asa cum spun fagarasenii, "le grijim" prea mult si absolut inutil. si eu am asa ceva:platouri, pahare, bijuterii,parfumuri,chiar si o haina de nurca, pe care nu o imbrac pentru ca nu vreau sa se ude sau alte prostii de genul asta. e pacat ca gandim astfel, insa nu putem scapa de cutume. e clar ca am mostenit asta de la parinti, care mi-au spus toata copilaria mea ca nu te poti incalta cu aceeasi pantofi si la joaca, si la nunta, ori ca trebuie pastrat un lucru bun si deosebit pt a-l folosi in situatii deosebite, si aici apare platoul acela, sau setul de farfurii. e o mare porcarie, dar face parte din noi.

blogu`lu`sebeni spunea...

aceiasi pantofi..sorry

blogu`lu`sebeni spunea...

razvan,sorry. nu stiu ce e cu mine azi. fac gafa dupa gafa. am o stare f proasta, generata de faptul ca se apropie ziua in care am pierdut-o pe mama. si sunt in starea asta de la 1 martie, s-a agravat pe 8 martie cand m-am trezit ca nu am cui spune la multi ani etc etc. scuza-ma razvanel!hai, ca ti-am umplut locul cu mesaje...